biocoturnix prepelite japoneze - Incubatie prepelite
Friday
2014-07-25
6:37 AM
Login form
Search
Calendar
«  July 2014  »
SuMoTuWeThFrSa
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031
Our poll
Rate my site
Total of answers: 51
Site friends
  • Create a free website
  • Statistics

    Total online: 0
    Guests: 0
    Users: 0

    biocoturnix

    prepelite japoneze

    coturnix coturnix japonica 

    Incubatie prepelite

    eclozare prepelite
    eclozare prepelite_1
    pui de prepelita
    pui de prepelita_2



    oua de prepelita

     

        Ouale de incubatie

      Inmultirea cu success a prepelitelor, incepe cu perioada de pre-incubatie. Ouale trebuie colectate de doua ori pe zi si chiar mai des in perioadele foarte calde ale anului. O atentie deosebita se va acorda colectarii si manipularii, deoarece coaja oualor este subtire si se sparg mult mai usor decat cele de gaina.

      Ouale trebuie sa fie de marime medie, cele foarte mari sau foarte mici, prezentand o eclozabilitate redusa, sau puii rezultati sunt anormal de mici, sau prezinta malformatii. Trebuie pastrate intr-un loc racoros, curat si fara praf, la temperaturi de 7 -14 C si umiditate 70%. Temperaturi de pastrare mai mari, sau umiditati mai mici, vor duce la deshidratarea oualor in perioada de pastrare, fapt care va duce la reduderea cantitatii de apa necesara puilor in timpul incubatiei si ca urmare, la un procent foarte slab de eclozare. Durata de stocare nu trebuie sa depaseasca 7 zile.

      Se depoziteaza in cofraje, cu varful in jos, pentru o corecta formare a camerei de aer, la baza oului. 

      Se aleg doar ouale curate, iar daca este necesara curatarea lor, aceata se va face usor cu hartie abraziva. Exista si metode de spalare, insa necesita substante dezinfectante si antibiotice, cu apa la temperatura mai ridicata decat a oului, insa pericolul contaminarii oului cu agenti patogeni este foarte mare si nu este indicata.


    incubator romanesc

               Incubatia.  

        Ouale de prepelita pot fi incubate cu success orice incubator commercial, cu modificarea ramelor, pentru dimensiunile reduse ale acestora. De asemenea  rezultate multumitoare se   pot obtine si cu incubatoarele de plastic hexagonale sau patrate existente in comert, caz in care ouale sunt asezate culcat, nu cu  varful in jos, pozitia optima pentru incubat. Trebuie     avut grija, ca ouale sa nu stea cu varful in sus.

        Incubatorul trebuie sa aibe ventilator, care sa uniformizeze temperatura in interior.

       Orificiile de aerisire, sunt necesare pentru a elimina surplusul de bioxid de carbon, produs de respiratia embrionilor, la inceput acesta fiind in cantitati mici,  insa crescand pe    masura ce varsta embrionilor creste.

      Perioada normala de incubare la prepelite este cuprinsa intre 16 1/2 si 17 ½ zile, perioade mai scurte sau mai lungi, indicand o eroare in setarea temperaturii de incubatie, vechime mare a oualor, sau deficienta unor vitamine.

      Ovoscoparea oualor se poate face cu un bec puternic, incepand di ziua a 6-a, iar daca nu sunteti sigur se poate repeta in ziua a 14-a, cand ouale nefecundate apar rosiatice transparente, iar prin cele viabile lumina nu mai trece deloc.

     Important : aduceti ouale inainte de a fi plasate in incubator, la temperatura camerei si lasatile asa cateva ore.


       Intoarcerea oualor poate fi facuta automat, in incubatoare profesionale, unde intoarcerea se face prin schimbarea inclinarii oualor cu 90 grade, odata la 3 ore  , sau manual, de cel putin 3 -4 ori in 24 ore. Intoarcerea oualor nu este necesara in primele 3 zile de incubatie si este interzisa cu desavarsire in ultimele 3 zile, cand puiul isi cauta pozitia corecta pentru a sparge oul, adica, cu ciocul in zona camerei de aer. Daca puiul se orienteaza cu capul spre varful oului, nu va avea nici spatiul nici forta necesara, sa sparga coaja si va murii la eclozare.

     De asemenea, daca ouale nu sunt intoarse din a 4-a zi si pana in a 14-a zi, embrionul se va lipii de coaja, intr-o anumita pozitie si va murii curand, sau va ecloza cu malformatii.


       Temperatura in incubator, trebuie setata la 37,5 C.  Aceasta temperatur poate fi scazuta cu 0,5 C, dupa primele 4 zile si poate fi crescuta la 38 C, in ultimele 3 zile.O temperature mai mare, va duce iesirea puilor mai repede, chiar cu o zi, insa procentul de eclozare va fi redus, iar procentul de pui cu malformatii foarte ridicat.  O temperatura mai redusa, va duce la o eclozare mai tarzie, iar puii mor in coaja, deoarece nu au forta necesara de a sparge coaja. 


       Umiditatea relativa in incubator, trebuie sa fi de 60 -65 % in perioada incubarii, adica primele 14 zile si trebuie marita la 70 – 80 %, in timpul eclozarii, ultimele 2 zile. O umiditate prea mica in timpul incubarii, va duce la o deshidratare exagerata a continutului oului, puiul ramanand fara resursa de apa, necesara organismului. Valori reduse ale umiditatii, in perioada eclozarii, au ca rezultat, o uscare puternica a membranei viteline, care nu mai poate fi rupta, puiul murind dupa ce crapa coaja oului.

     O umiditate prea ridicata pe toata perioada incubarii, are ca efect pastrarea unei cantitati prea mari de lichid in ou, care atunci cand puiul sparge coaja si trece la respiratia pulmonara, va produce inecarea lui.

      Daca sunt mai multe loturi de oua intr-un incubator de capacitate mare, umiditatea crescuta din timpul eclozarii, nu poate fi asigurata. In acest caz se folosesc eclozionatoare speciale, unde ouale se transfera din a 15-a zi, la temperatura si umiditate crescute, unde puii eclozeaza si se usuca la parametrii optimi. 

     

    Important: ` Cezariana oualor`

    Embrionul pasarilor nu este ajutat de placenta in timpul dezvoltarii, ca in cazul mamiferelor.  In schimb, o retea vasta de vase de sange, foarte fine inconjoara coaja oului, si se  aduna intr-un cordon ombilcal, atasat de pantecul puiului. Cand puiul este gata sa eclozeze, acesta sparge camera de aer si incepe sa respire pulmonar. Aceasta va declansa un mecanism, care va inchide vasele amintite anterior. Tot sangele continut in aceste vase, se va retrage treptat, in corpul pasarii si se vor inchide pana in momentul eclozarii.

     Daca este sparta coaja, inainte ca acest fenomen sa se incheie si unul sau mai multe astfel de vase este spart, aclo va aparea sangerarea. Cum micutii pui nu au mult sange in organism, pierderea acestuia va duce sigur la moartea lor.

      Atunci cand un mamifer este nascut, cordonul ombilical care alimenteaza puiul din corpul mamei, este rupt si se inchide rapid, deci acesta nu pierde sange. In cazul unei cezariene, cordonul ombilical este legat, inainte de a fi taiat, tocmai pentru a nu pierde sange, dar acest lucru nu este posibil in cazul pasarilor.

     In concluzie, ajutarea puilor sa iese din coaja, inainte ca acestia s-o faca singuri, va duce sigur la moartea lor prin sangerare.  

     Daca la eclozare avem un procent ridicat de pui, care sparg coaja, dar nu au puterea sa iasa din coaja si mor, nu are rost sa incercam sa-i ajutam, prin ruperea cojii cu mana vor murii oricum.  In astfel de cazuri, trebuie stabilita cauza acestui fenomen, care poate fi, nutritia necorespunzatoare a parintilor, oua prea vechi, temperatura si umiditatea necorespunzatoare, in timpul incubatiei.