biocoturnix prepelite japoneze - Mineralele
Sunday
2016-12-11
8:01 AM
Login form
Search
Calendar
«  December 2016  »
SuMoTuWeThFrSa
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031
Our poll
Rate my site
Total of answers: 53
Site friends
  • Create a free website
  • Statistics

    Total online: 1
    Guests: 1
    Users: 0

    biocoturnix

    prepelite japoneze

    coturnix coturnix japonica 

    Mineralele

                         Mineralele :

      Alaturi de proteine, carbohidrati, grasimi si vitamine, multe alte elemente fac parte din necesitatile nutritionale ale prepelitelor. Dintre acestea, mineralele, ocupa si ele un rol important. Mineralele se impart in macrominerale si microminerale. Macromineralele sunt necesare in cantitati relative mari. Acestea sunt : calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf si sare (NACL- clorura de sodiu). Micromineralele sunt asociate in activarea enzimelor, sau sunt parti integrate ale acestora. Micromineralele sunt : cobaltul, cuprul, iodul, fierul, manganul, seleniul si zincul. Mineralele constituie 3 – 5 % din greutatea corporala a prepelitelor. Datorita faptului ca mineralele nu pot fi sintetizate, acestea trebuie asigurate prin hrana.

          Calciul si fosforul. 

      Principala functie, a acestor doua minerale, este in constructia oaselor. Calciul este de asemenea important in constituirea cojii oului. Nu este suficient sa asiguram aceste elemente, ci este important si in ce proportie. Pentru pui, raportul este de 1 :1 sau 2 :1. Pasarile tinere necesita un minim de 0.8 procente calciu in hrana si 0.45 procente fosfor disponibil, in timp ce ouatoarele  au nevoie de 2.5 – 3 % calciu, acesta fiind principalul constituent al cojii oului.

     Aceste minerale, sunt prezente in multe din ingredientele hranei. Faina de peste, faina de carne, faina de peste si faina de oase sunt suplimente bogate in calciu si fosfor. Cochiliile de stridii, carbonatul de calciu ( piatra de var, calcarul ), tricalciu fosfatul, sunt adaugate uzual in hrana, pentru a suplinii aceste minerale.

          Magneziul. 

      Magneziul este un constituent essential, al tesuturilor si fluidelor corpului. Ionii de magneziu, sunt activatori, sau catalizatori ai unor enzime implicate in metabolism. Atunci cand lipseste din dieta, prepelitele cresc incet, prezinta convulsii si in cazuri grave apare mortalitatea. Deficienta in ratia ouatoarelor, produce o scadere rapida a productiei de oua. Necesarul de magneziu, este de 300 mG/Kg hrana. Studiile efectuate au relevat, un necesar minim de 150 mG/Kg hrana,  pentru supravietuire si crestere, sau 50 mG magneziu / litru apa. In unele cazuri, piatra de var poate contine procente ridicate de magneziu ( dolomita), caz care trebuie evitat, deoarece excesul de Mg, este laxativ si poate afecta consumul de calciu.

          Manganul.  

      Principala sa fuctie este de a prevenii aparitia perozei, un sindrom in care tendonul lui Achile, isi icetineste crestera in jurul punctului de prindere, deformand calcaiul intr-o parte si inapoi. Este de asemenea necesar unei cresteri normale, formarii cojii oului , productiei de oua si eclozarii optime. Este suplinit in hrana, prin compusul sulfat de mangan.

          Fierul, cuprul si cobaltul.   

      Aceste elemente sunt esentiale in formarea hemoglobinei. Anemia nutritionala, survine atunci cand aceste elemente sunt deficitare. Celulele rosii ale sangelui, contin fier. Cuprul este necesar, pentru utilizarea fierului, atunci cand se formeaza hemoglobina. Necesarul  este de 90-120 mG/Kg fier si 5 mG/Kg cupru, in dieta prepelitelor.

      Cobaltul este parte integrata a vitaminei B12, care este implicate in formarea hemoglobinei. Continutul acestor elemente in hrana, este oarecum strict, excesul lor fiind toxic.

         Seleniul. 

      Seleniul este un element essential pentru cresterea prepelitelor, chiar si in prezenta vitaminei E. O suplimentare de 0.1 mG selenium, este necesara pentru o supravietuire optima a prepelitelor. O reducere semnificativa a reprodutivitatii, a fost semnalata, la procente reduse de selenium si vitamina E, in timpul cresterii. Ovipozitia ( pozitionarea embrionului inainte de eclozare ) si fertilitatea, nu au fost afectate, insa eclozarea oualor fertile, viabilitatea masculilor si femelelor adulte si a puilor sun mult reduse, in conditii de carenta in seleniu.

         Zincul.  

     Prepelitele japoneze sunt foarte sensibile la lipsa zincului in hrana. Deficienta zincului la puii de prepelita, este caracterizata printr-o crestere inceata, slaba acoperire cu pene, respiratie greoaie, miscari slab coordonate si o slaba concentratie de zinc in ficat si oase. Concentratia normala de zinc, pentru crestere, penaj si conformatia oaselor, este de 25mG/Kg hrana. Oasele pot stoca o anumita cantitate de zinc, care poate fi folosita in caz de carenta.

         Sarea (NaCl).

     Sarea este necesara la digestia proteinelor si este implicata in echilibrul acizilor in corp. Prepelitele japoneze, crescute cu hrana fara sare, prezinta o crestere slaba,mortalitate crescuta, marirea glandei suprarenale. Un nivel de 0.1 % sare, preintampina aceste simptome. Elementele naturale din hrana, necesita o suplimentare cu 0,25-0.35 % sare. Prea multa sare are un efect laxativ, care va duce la pierderea apei din organism si diare.