Functiile de nutritie la prepelite.

   Pentru desfasurarea fenomenelor vietii, organismul animal relizeaza schimburi materiale si energetice cu mediul inconjurator . Din mediul extern organismul isi procura, in tot cursul vietii, diferite substante, pe care le supune unor transformari in interiorul sau, iar produsii nefolositori care rezulta sunt eliminati la exterior. In esenta, necesitatile permanente de substante si energie ale organismelor animale sunt satifacute prin procesele de nutritie.

   Denumirea de procese de nutritie include: procurarea hranei, digestia, absorbtia, circulatia sangelui, respiratia, excretia.

La pasari structura si functia sistemului digestiv este adaptat mediului de viata si regimului de hrana foarte variat. Lipsa dintilor, prezenta gusii, diferentierea stomacului, reducerea intestinului gros, sunt numai cateva din adaptarile pasarilor.

  La pasari faringele lipseste, iar esofagul se dilata formand o gusa voluminoasa care serveste la inmagazinarea si inmuierea alimentelor. Stomacul, este diferentiat in stomac glandular, care secreta sucul gastric bogat in HCl si enzime proteolice si stomac musculos cu pereti grosi, in care alimentele sunt sfaramate. Intestinul subtire incepe cu ,,ansa duodenala” uramata de alte numeroase anse . Mucoasa lui cutata poseda glande care secreta sucuri bogate in enzime necesare digerarii proteinelor si glucidelor. La limita dintre intestinul subtire si intestinul gros se afla o pereche de cecuri intestinale ; acestea intervin atat in absorbtia apei cat si in digestia celulozei din hrana , sub actiunea florei bacteriene .

  Prepelitele japoneze, fiind crescute in baterii de foarte mult timp, aflindu-se in imposibilitatea de a-si procura singure hrana, si-au pierdut total instinctul de a-si  gasii singure hrana, in mediul natural. Grija de a asigura o nutritie corespunzatoare, necesara functiilor vitale, reproducerii si cresterii puilor, revine in acest caz, in totalitate crescatorului.